 |
| benouit courti |
Nu te-am mai văzut demult, şefule!Vezi?Păstrez flori pentru tine! A trecut atâta vreme de când îmi vindeai
gogoşi, iar eu te numeam preşedinte şi îţi proslăveam fiecare virgulă, încât nu
mai ştiu cum ne-am cunoscut. La gară? La moară? Printr-un partid ruginit? Eşti
geniu, ştiu. Eşti geniu în cartierul muncitoresc sau
celebru printr-o societate a
sforarilor de interjecţii bolnave.Memoria îmi joacă feste, dar după cum te
porţi, oricum nu contează. Tot aşa intri în încăpere, pătruns de tine însuţi,
tot aşa calci fără a spune <bună ziua>, numai haina de măr putred a fost uitată
prin sertare, marcată de un nemeritat
nobiliar non grata. Adevăraţii indezirabili se topesc în tăcere, fără a ţine discursuri despre rănile lor.
Mă priveşti de la înălţimea mediocrităţii tale, numai că eu m-am şmecherit
între timp,mi-am scos şi eu mediocritatea la bătaie şi ştiu cum să mă port cu
preşedinţii .Eşti o târfă, stimabile! Te-am intuit de când aveai dureri
împărţite în istorii trucate! Mai trist e
că la un an după moarte vei fi uitat ca şi mine, deşi acum te crezi cu
aripi întinse până la stele.Semănăm şi ştiu că nu-ţi place. Eu... doamna
Nimeni.Tu, domnul Nimeni. Numai că eu mi-am luat măsuri de precauţie şi am
fugit din calea ta, pentru a nu distruge tot ce-mi mai rămăsese pe lume; curajul.
Bat palma cu tine, Sabato de cartier, că nu poţi ţine pasul cu mine !Eu nu
mai am ce pierde dar tu, tu ce-ai să te faci fără mândrie? Ce-ai să te faci, copil
bătrân, fără primul loc din banca de la geam? Iar acum ce-ai de gând? Să alergi
cu depeşa asta la tribunal pentru a-ţi repara ofensa adusă? Ce rost mai are,
copil bătrân, să te amesteci printre miile de procesomani ,dacă tot ai pierdut pariul cu eternitatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu