Secretul din vis

Umblăm ca niște umbre.Am sentimentul că în dimineața aceasta umbrele încercau să se prelingă pe ziduri, de parcă ar fi vrut să se agațe de viață. Astă -noapte l-am visat pe bunicul meu dinspre tată.Îmi făcea un dar pe care îl păstra de o sută de ani. Bunicul meu era vesel, îmi arăta fotografii din copilăria lui.Undeva, într-o sală  imensă de gheață (dar caldă prin însăși strălucirea ei) bunicul, copil fiind, se juca cu alți copii și era larmă, iar fețele tuturor străluceau.Eu însă făceam deja parte din poveste. Apoi mi-a întins o bancnotă veche,

benouit courti

fără valoare ,cu care altădată ai fi putut cumpăra o avere.Hm, s-ar părea că bunicul meu mi-a transmis ceva prețios, care din păcate nu-mi mai folosește la nimic. Nu știu să deslușesc sensul acestui vis. Poate că timpul demonetizează valorile morale.Am în minte bancnota aceea și, de noaptea trecută, în mod ciudat, mă simt ca și cum aș deține un secret. Visul acesta mă apasă și, chiar dacă bunicul era vesel, eu sunt tristă.Toate secretele sunt apăsătoare atunci când umbrele îți întorc spatele.