Superbul Cavaler de Soroceanu din Rădăuții Bucovinei

Am să vă spun o poveste veche de o sută de ani și mai bine.

„Frumoasa din Frumosu” o dezmierda Dionisie Cavaler de Soroceanu pe soția sa. Din anul 1788, în familia Soroceanu se  moștenea titlul nobiliar . Leontina  era cu adevărat izbitor de frumoasă. O fotografie veche ne-o înfățișează purtând flori în păr și șiraguri de perle la gât, zâmbind cu ochii, așa cum îi stă bine unei femei delicate. Avea să vadă casa în care urma să-și petreacă restul vieții chiar în ziua nunții, când la poartă o aștepta o fanfara militară.„Frumoasa din Frumosu” se căsătorea cu Dionisie Soroceanu .Aveau să îi aibă ca moștenitori pe Adonis,Virgil și Veronica. Superba vilă ,,Veronica” încântă ochii trecătorilor, plină de mister și patină veche.

      

„Frumoasa din Frumosu” o dezmierda Dionisie Cavaler de Soroceanu pe soția sa. Din anul 1788, în familia Soroceanu se  moștenea titlul nobiliar . Leontina  era cu adevărat izbitor de frumoasă. O fotografie veche ne-o înfățișează purtând flori în păr și șiraguri de perle la gât, zâmbind cu ochii, așa cum îi stă bine unei femei delicate. Avea să vadă casa în care urma să-și petreacă restul vieții chiar în ziua nunții, când la poartă o aștepta o fanfara militară.„Frumoasa din Frumosu” se căsătorea cu Dionisie Soroceanu .Aveau să îi aibă ca moștenitori pe Adonis,Virgil și Veronica. Superba vilă Veronica încântă ochii trecătorilor, plină de mister și patină veche.

Dionisie Cavaler de Soroceanu s-a născut la 25 septembrie ,1872,în Călineștii lui Cuparencu. Era fiul preotului Gh Soroceanu din Ciocănești. În1888, a absolvit Gimnaziul Superior din Rădăuți. A fost învățător vreme de 40 de ani. L-au purtat pașii pe drumuri precum Vicovu de Jos,Horodnicu de Jos ,Marginea. În 1906, învățătorii din Rădăuți i-au încredințat doleanțele lor,așa că pentru șase ani avea să-i reprezinte la Conferința pe țară. Anul 1907 a fost efervescent. Împreună cu alți confrați a pus bazele organizației profesionale a învățătorilor din districtul Rădăuți. Organizația se numea Reuniunea învățătorimii din distr .Rădăuți. A fost ales președinte. În 1908, avea să-și dea adevăra măsură. Căpitanul austriac al districtului Rădăuți îi propunea să sărbătorească, printr-o manifestare, 60 de ani de la urcarea pe tron a împăratului Frantz Josef I. Dionisie Soroceanu a organizat o serbare românească. Muzica fanfarei militare, venită din Fălticeni se auzea până sus,sus în văzduhuri. Era în luna lui iunie . Rădăuții răsunau de valul ariilor românești și a cântecelor naționale. „La câteva zile însă, numai ce s-a trezit domnul Soroceanu chemat la Prefectură, pe atunci Căpitănie, unde căpitanul măsurându-l cu o privire plină de fulgere l-a întrebat: Acum ce mai ai  de gând să faci cu reuniunea dumitale, în județul Rădăuți, după cele petrecute cu sărbătorirea împăratului?Vroiești poate să romanizezi județul??Să nu uiți că încă nu te afli în România!!!” Aceasta este mărturisirea documentelor. Cavalerul Soroceanu nu s-a înspăimântat ,ci și-a văzut mai departe de opera începută. Au trecut 107 ani. Pașii lui Dionisie Soroceanu se aud parcă târziu în noapte pe strada Vasile Conta. El,cel care și-a dorit emanciparea sătenilor, de undeva, din sobrietatea lumilor paralele își ține fruntea sus și inima dârză.  Oameni fără de seamăn au trăit în Rădăuții Bucovinei de odinioară! O strănepoată a lui Dionisie Soroceanu ,superba Iulia, povestește :„Au trăit frumos și s-au iubit cu adevărat. După moartea lui, străbunica l-a plâns în fiecare seară și-mi amintesc adesea  că se ruga s-o strângă Dumnezeu mai repede, să ajungă sa fie cu el, dincolo.” 
Oprește-te,călătorule, și citește această poveste. De dragoste,de demnitate,de mândrie națională.